Stelutele de mare » Stelutele de mare

Ana Maria

bogdan dinca — Thu, 03 Jun 2010 15:56:09 +0000

Nu te doare de la curent, te doare de la cancer

Dureri de spate. Doar de asta se plangea Ana in urma cu un an. Era eleva la un liceu bun din Tulcea si se pregatea de balul bobocilor. A fost la doctor iar acesta i-a recomandat fizioterapie si kinetoterapie. I-a spus ca a stat in curent si sa fie mai atenta pe viitor. Al doilea medic la care a mers ,a banuit care ar putea fi cauza durerilor si in scurt timp, Ana aajuns la endocrinologie. Aici i s-a pus diagnosticul: osteosarcom. Intr-adevar, durerea de spate nu era de la curent. Era cancer.

David

bogdan dinca — Tue, 20 Apr 2010 16:08:11 +0000

David …sau cum sa infrunti leucemia cu zambetul pe buze.

Albert

bogdan dinca — Thu, 18 Feb 2010 12:18:32 +0000

“Vara trecuta era grasut si frumos, alerga si se juca. Nu mi-am imaginat vreodata ca ar putea fi bolnav...” De fiecare data cand Albert o vede pe mama plangand ii spune: “Gata cu plansul ca o sa faci riduri. Vrei sa arati ca o batrana?” Si atunci Aida isi sterge lacrimile si se pregateste pentru o noua zi. Cu branule, perfuzii, citostatice si emotii. Fara lacrimi.

In Memoriam Cosmina

bogdan dinca — Tue, 26 Jan 2010 11:40:27 +0000

Cosmina a murit in aceasta dimineata la spitalul Marie Curie. Cuvintele de aici spun tot ceea ce se poate spune.

Nicolae si Elena

bogdan dinca — Mon, 25 Jan 2010 12:08:43 +0000

Nicolae si Elena…sau ce faci cand picioarele nu te asculta text / foto: Alexandra Dinca

In memoriam Andra

bogdan dinca — Sat, 09 Jan 2010 12:16:38 +0000

Sebastian Andrei

bogdan dinca — Tue, 22 Dec 2009 12:30:05 +0000

Florina îşi ţine copilul în braţe şi plânge. L-a aşteptat pe Sebastian Andrei ca pe o minune în viaţa ei. Totul a fost normal până într-o zi când ne-am uitat pe nişte poze ale copilului, povesteşte Florina.

Fabian

bogdan dinca — Wed, 25 Nov 2009 13:21:36 +0000

De pe marginea unui pat de spital Gabriela priveşte spre copilul care stă liniştit pe coridorul secţiei de oncopediatrie aşteptând ceva, doar de el ştiut. Gabriela îşi şterge mecanic ochii cu podul palmei, cum fac femeile la ţară. Palmele însă au rămas uscate, din ochi parcă îi picură nisip, lacrimi de curs nu mai sunt. Au fost din belşug un an, noapte de noapte, de când medicii au spus că e grav ce are el, că nu are scăpare. Atunci, când îl duceau la biopsie, eu am început să plâng iar el râdea, spune Gabriela. Mi-a spus... Lasă mami, nu mai plânge... Îţi promit eu că Doamne-Doamne mă face bine... Îţi promit.

Georgiana

bogdan dinca — Wed, 04 Nov 2009 11:05:03 +0000

"Cel mai bun lucru pe care îl fac de doi ani încoace este să mă bucur de fiecare zi petrecută alături de Georgi". Fericirea suferindă Când Victoriţa rosteşte fericirea suferindă, vocea parcă i se transformă în acadea. Ochii îi strălucesc ca două diamante. Poate de la lacrimi. Pe care nu le lasă să-şi iasă din matcă, pentru că nu e voie. Georgi nu o lasă pe mami să plângă. E ruşinos. Victoriţa o veghează pe Georgiana cu atenţie. Fetiţa respiră liniştit. O strânge în braţe pe Giri, girafa de jucărie. Georgi spune că şi Giri e bolnavă, are şi ea o branulă, prinsă de un picior. E mai uşor când e şi altcineva bolnav cu tine, că te plictiseşti mai puţin - spune Georgi zâmbind. Mai sunt câteva picături şi se termină şi cura asta de citostatice. Georgi nu mai scoate niciun sunet. Nu e frumos să se plângă, doar e fată mare. Are 6 ani.

Ovidiu

bogdan dinca — Mon, 19 Oct 2009 10:41:09 +0000

Fiecare părticică din mine simţea cum se scurge viaţa din copilul meu. Era ca şi mort... Ovidiu Doar pentru câteva secunde Ana priveşte spre nicăieri. Ochii ei tineri şi frumoşi sunt obosiţi, înroşiţi de nesomn. Întoarce capul speriată spre copilul care doarme liniştit. Îşi lipeşte privirea de trupul mic. Ana clipeşte rar. Parcă se teme să nu piardă ceva.